articole

Guvernul Romaniei: 30 aprilie 2012 declarata zi libera

Wed, 25 Apr 2012 17:51:17 +0100

Guvernul a decis ca ziua de luni, 30 aprilie 2012, să fie declarată zi liberă, a anunţat Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al Guvernului.
Ziua liberă stabilită în 30 aprilie va fi recuperată în data de 5 mai 2012.
Astfel, angajaţii din sectorul bugetar nu vor lucra în zilele de 28,29, 30 aprilie şi 1 mai, decizia Guvernului având rolul de a cumula timpul liber din această perioadă.
Măsura nu se aplică angajaţilor din domeniile în care activitatea nu poate fi întreruptă, precum şi magistraţilor şi celorlalte categorii de personal din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, implicate în soluţionarea proceselor cu termen în data de 30 aprilie 2012 şi nici participanţilor în aceste procese.
În domeniul sanitar, în ziua de 30 aprilie, activitatea va fi asigurată în regim de sâmbătă şi duminică, respectiv la 30% din capacitate.
În ceea ce priveşte domeniul educaţiei, ziua liberă va fi recuperată în cursul săptămânii, a precizat Dan Suciu.
De asemenea, potrivit purtătorului de cuvânt, dispoziţiile hotărârii adoptate de Guvern pot fi aplicate şi angajaţilor din sectorul privat, în măsura în care partenerii sociali sunt de acord cu această decizie.

Modificarea şi completarea Codului rutier, adoptate de Guvern

Wed, 25 Apr 2012 17:45:24 +0100

Guvernul a aprobat, astăzi, proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a anunţat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Dan Suciu.
Proiectul de lege are în vedere, în principal, transpunerea în legislaţia naţională a unor prevederi ale Directivei 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere.
O serie de reglementări se referă la obligativitatea înmatriculării în România a autovehiculelor proprietate a cetăţenilor români. Astfel, autovehiculele şi remorcile înmatriculate în alte state, deţinute cu orice titlu de persoane care au sediul, domiciliul, reşedinţa ori rezidenţa normală în România, vor putea circula pe drumurile publice pentru o perioadă de maximum 90 de zile de la data dobândirii titlului de vânzare-cumpărare, într-un an calendaristic. Lucian Diniţă, comisar-şef al Poliţiei Române, a explicat că după această perioadă de 90 de zile, începând de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a autovehiculului, vor fi reţinute certificatul de înmatriculare şi plăcuţele de înmatriculare, iar proprietarilor autovehiculelor le vor fi aplicate amenzi.
De asemenea, o altă prevedere a proiectului de lege menţionează că persoanele cu domiciliul în România, care conduc pe drumurile publice un vehicul înmatriculat în alt stat, vor avea obligaţia de a prezenta, la cererea poliţistului rutier, pe lângă documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, un document doveditor al titlului cu care este deţinut vehiculul; acest document va fi însoţit de traducerea în limba română, în original, efectuată de către un traducător autorizat a cărui semnătură a fost legalizată.
“Potrivit evidenţelor Poliţiei Române, în prezent sunt înmatriculate în alte state aproximativ 45.000 de autovehicule, dintre care circa 19.800 sunt înmatriculate în Bulgaria”, a afirmat Lucian Diniţă. De asemenea, domnul comisar-şef a mai precizat că prin introducerea acestor reglementări nu se pune problema unor discriminări, întrucât proprietarii au dreptul de a-şi înscrie autovehiculelor în statul în care au rezidenţa.
Totodată, proiectul de lege propune introducerea mopedelelor şi triciclurilor în categoria autovehiculelor, iar pentru conducerea acestora devine obligatorie deţinerea unui permis de conducere corespunzător, începând cu data de 19 ianuarie 2013.
O altă prevedere inclusă în proiectul de act normativ introduce obligativitatea efectuării controlului medical periodic, ori de câte ori se solicită eliberarea unui permis de conducere cu o nouă perioadă de valabilitate.
Proiectul de lege adoptat de Guvern va fi transmis Parlamentului cu solicitarea de a fi dezbătut şi aprobat în procedură de urgenţă. Prevederile din actul normativ referitoare la înmatricularea autovehiculelor vor intra în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, urmând ca într-un termen de încă 30 de zile să fie elaborate procedurile de aplicare a acestor reglementări. Aspectele vizând obligativitatea controlului medical periodic se aplică de la intrarea în vigoare a actului normativ, iar celelalte reglementări vor intra în vigoare începând cu data de 19 ianuarie 2013.

Sursa : Guvernul Romaniei.

Legea "gratarelor" publicata in Monitorul Oficial

Thu, 29 Mar 2012 19:17:02 +0100

Legea care stabileste reguli pentru desfasurarea picnicurilor a fost publicata. Astfel, de la momentul intrarii in vigoare a noilor reglementari, gratarele in aer liber se vor putea organiza doar in zone special amenajate, iar persoanele care lasa gunoaie si tulbura linistea publica vor fi amendate.

Legea picnicului a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 201, din 27 martie 2012 si va intra in vigoare in 3 zile de publicare, adica in 30 martie. Acest lucru inseamna ca, incepand cu aceasta data, picnicurile si gratarele se vor putea organiza numai conform noilor reguli.

Potrivit legii, prin activitate de picnic se intelege orice de recreere desfasurata pe domeniul public sau privat al statului, de una sau mai multe persoane, care presupune consumul de bauturi si/sau alimente si, dupa caz, aprinderea sau nu a focului.
Picnicurile se vor desfasura doar in locuri special amenajate, aflate in administratie publica sau private. Administratorii acestor zone dedicate iesirilor in aer liber le vor dota corespunzator, fara a permite defrisari, betonari sau astfaltari ale solului, si se vor asigura de curatenia lor. Ei sunt obligati sa amenajeze locuri speciale pentru aprinderea focului, dar si sa amplaseze containere destinate colectarii selective a deseurilor.

Administratorii zonelor de picnic care nu respecta aceste obligatii pot fi amendati cu sume cuprinse intre 10.000 si 50.000 de lei.

Totodata, potrivit actului normativ, cei care iau parte la picnicuri au obligatia de a arunca gunoaiele in locuri special amenajate. Cei care nu respecta acest lucru risca sa fie sanctionati cu o amenda cuprinsa intre 200 si 2000 de lei.

Focul va fi aprins doar in locurile special amenajate si nu se va lasa nesupravegheat. Amenda aplicata pentru nerespectarea acestor obligatii este de minim 2000 de lei si poate ajunge pana la 5.000 de lei.

O amenda cuprinsa intre 300 si 3000 de lei vor primi si cei care arunca mucuri de tigara sau chibrituri in alte locuri decat cele amenajate, precum si cei care nu lasa locul de picnic curat si nealterat.

O amenda cuprinsa intre 200 si 400 de lei este prevazuta pentru cei care nu pastreaza linistea in locurile destinate picnicurilor deranjand comunitatile locale, viata salbatica sau alti vizitatori.

De asemenea, este interzis ca obiectele care au deservit activitatii de picnic sa fie spalate in apele din vecinatate, amenda pentru incalcarea acestei prevederi fiind de la 100 la 200 de lei.

Amenzile vor fi aplicate de reprezentantii Garzii Nationale de Mediu, autoritatile administratiei publice locale, precum si de personalul MAI. Acestia vor avea dreptul sa inspecteze zonele in care se desfasoara activitatea de picnic, sa verifice datele cu caracter personal ale persoanelor care desfasoara activitatea de picnic, precum si sa evacueze zona respectiva.

Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_28201/Legea-gratarelor-a-fost-publicata-De-cand-se-va-aplica.html#ixzz1qXCn3Lue

CEDO: Cornelia Popa împotriva României

Wed, 11 Jan 2012 14:48:58 +0100

CEDO: Cornelia Popa împotriva României

În MO 13/2012 din 6 ianuarie 2012 a fost publicată Hotărârea CEDO din 29 martie 2011, definitivă la 29 iunie 2011, în cauza Cornelia Popa împotriva României prin care Instanţa Europeană a condamnat Statul român pentru încălcarea art. 10 din Convenţie (dreptul la liberă exprimare) la plata unor despăgubiri peste 11.000 euro.

Reclamanta Cornelia Popa s-a născut în 1976 şi locuieşte în Constanţa. În cadrul unui litigiu de dreptul muncii privind concedierea unei angajate de către o societate comercială, la 25 ianuarie 2001, Judecătoria Constanţa a pronunţat o hotărâre favorabilă angajatei. Completul de judecată al respectivei instanţe îl includea pe judecătorul C.C. Litigiul s-a încheiat prin Hotărârea din 31 august 2001, Tribunalul Constanţa reformând integral hotărârea judecătoriei şi respingând in mod definitiv recursul angajatei.

Reclamanta, ziarist la cotidianul „Independentul”, a asistat la proces. În decursul desfăşurării procesului şi înainte de pronunţarea hotărârii Tribunalului Constanţa, aceasta a luat cunoştinţă de un comunicat de presă publicat la 2 aprilie 2001 de Curtea de Apel Constanţa şi Tribunalul Constanţa cu privire la, printre altele, cercetarea disciplinară la adresa judecătorului C.C. Comunicatul prevedea următoarele în părţile relevante: În urma unei cercetări disciplinare având ca obiect activitatea judecătorului C.C. şi [...] din cadrul Judecătoriei Constanţa (...) concluziile au fost trimise Inspecţiei Judiciare din cadrul Ministerului Justiţiei în vederea continuării cercetării respective conform legii [...]”.

La 28 mai 2001, reclamanta a publicat un articol împreună cu o fotografie a judecătorului C.C. în cotidianul „Independentul”. Articolul avea următorul text: „Judecătorul C.C. recidivează cu sentinţe stupefiante: D.S. care asigura gestiunea în cadrul societăţii C. SA ar trebui să plătească contravaloarea a 16 tone de motorină lipsă, adică aproximativ 47 milioane de lei acum 4 ani. Chiar dacă setul de probe examinate erau favorabile societăţii SA, judecătorul C.C. a pronunţat o hotărâre aberantă: C.C. obligă societatea C. să reintegreze angajatul şi să îi plătească despăgubiri substanţiale. Magistratul C.C., cunoscută graţie deciziilor surprinzătoare a atras atenţia Consiliului Superior al Magistraturii. În 1997, Judecătoria Constanţa a fost sesizată de SC C. SA cu un litigiu de muncă formulat împotriva D.S. Aceasta din urmă a fost angajată ca gestionar în cadrul benzinăriei. La 14 mai 1997, preşedintele-director general al societăţii, după ce a dispus un inventar asupra mărfurilor din gestiunea D.S. a constatat o lipsă de 16 tone de motorină, în valoare de aproximativ 47 milioane de lei. Considerând că este vorba despre o gravă nerespectare a atribuţiilor profesionale, direcţia societăţii a decis concedierea lui D.S. Aşa cum reiese din afirmaţiile părţilor la litigiu, precum şi din examinarea probelor, instanţa a hotărât că, în speţă, cererea privind prejudiciul material s-a aflat la originea concedierii. Lipsa mărfii a fost constatată în perioada în care D.S. asigura gestiunea, anterior acestei perioade nemaifăcându-se nicio constatare de acest tip. Conform rezultatelor expertizei contabile, prejudiciul s-ar fi produs în perioada 30 aprilie - 14 mai 1997, experţii considerând totuşi că era prea mare cantitatea de motorină lipsă în raport cu eventualele posibilităţi de sustragere. După audiere, D.S. a recunoscut că nu a raportat în mod real stocurile zilnice de carburanţi. S-a dovedit că, la 8 mai, D.S. a solicitat un împrumut de carburanţi din partea societăţii pentru a acoperi cantitatea de carburant lipsă. Lipsa de carburant evidenţiată în gestiunea societăţii a fost recunoscută de D.S. în timpul cercetării administrative, care a indicat totuşi că. pentru a acoperi pierderea, aceasta trebuia să îşi vândă apartamentul. Apartamentul a fost vândut, însă prejudiciul cauzat societăţii nu a fost acoperit. Deşi existau probe concludente care atestau culpabilitatea lui D.S. pentru lipsa celor 16 tone de motorină, în valoare de aproximativ 47 milioane de lei, judecătorul C.C. a hotărât. în mod stupefiant, că decizia de concediere era ilegală şi a anulat-o. Şi, pentru ca stupefacţia să fie la culme. C.C. a obligat conducerea societăţii C. SA să o reintegreze pe D.S. în funcţia avută şi să îi plătească despăgubiri pentru perioada în care aceasta nu şi-a încasat salariul. Acelaşi judecător i-a dispus lui H.O., preşedintele-director general al societăţii C. SA. să îi plătească lui D.S. drepturile salariale pentru perioada care s-a scurs între data concedierii şi reintegrarea efectivă în postul său”.

La 11 iunie 2001 judecătorul C.C. a depus plângere penală pentru calomnie împotriva reclamantei şi a cotidianului. Aceasta susţinea că titlul articolului în litigiu, precum şi publicarea fotografiei sale aduceau atingere dreptului la respectarea reputaţiei sale în calitate de magistrat. În opinia sa, faptul că reclamanta a prezentat într-un mod tendenţios faptele procedurii, făcând referire la capacităţile profesionale ale judecătorului C.C., la subiectiva interpretare şi apreciere a probelor de către aceasta, a expus-o dispreţului public, afectându-i astfel demnitatea. C.C. s-a constituit parte civilă pentru o sumă de 100.000.000 lei, aproximativ 3.850 euro.

La termenul din 8 ianuarie 2002, ziarul, în calitate de parte responsabilă civilmente, a solicitat Judecătoriei Constanţa să depună la dosarul cauzei comunicatul de presă din 2 aprilie 2001 al Curţii de Apel Constanţa. Instanţa a respins proba respectivă ca irelevantă, neconcludentă şi inutilă.

Prin Hotărârea din 10 septembrie 2003, Judecătoria Constanţa a condamnat reclamanta la plata unei amenzi penale de 6.000.000 lei, aproximativ 200 euro pentru calomnie. Totodată, instanţa a condamnat reclamanta în solidar cu ziarul la plata unei despăgubiri de 100.000.000 lei, aproximativ 3.850 euro pentru prejudiciul moral suportat de partea civilă. În fine, reclamanta şi ziarul au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 12 euro. Instanţa a hotărât că articolul în cauză depăşise limitele obligaţiilor de informare într-o societate democratică, transmiţând un mesaj precis, respectiv reproşuri la adresa judecătorului C.C. cu privire la nerespectarea legii şi a obligaţiilor profesionale. Potrivit instanţei Judecătoriei Constanţa, articolul în cauză constituia o atingere nu numai la adresa magistraţilor, ci şi a încrederii cetăţenilor în justiţie.

Reclamanta a introdus recurs împotriva hotărârii, susţinând, între altele, că afirmaţiile făcute la publicarea articolului au fost confirmate la 31 august 2001 prin Hotărârea Tribunalului Constanţa, care modifica integral hotărârea judecătoriei. În faţa Tribunalului Constanţa reclamanta a afirmat că publicarea articolului său avea ca obiectiv apărarea bunei funcţionări a justiţiei, prin denunţarea faptelor care aduceau atingere normelor deontologiei profesionale şi a deciziilor judecătoreşti bizare. Reclamanta s-a plâns de refuzul judecătoriei de a-i permite să facă proba verităţii afirmaţiilor sale şi a invocat respingerea de către instanţă a probei constând în comunicatul de presă care ridică îndoieli cu privire la obligaţiile profesionale ale judecătorului C.C. Reclamanta denunţa condamnarea sa pe motivul atingerii „reputaţiei magistraţilor” în general, fără ca judecătoria să fi examinat temeinicia afirmaţiilor ei.

Prin încheierea din 17 mai 2002, Curtea Supremă de Justiţie, sesizată cu o cerere formulată de partea responsabilă civilmente, a decis strămutarea cauzei în faţa unei alte instanţe de acelaşi grad, respectiv Tribunalul Galaţi. Prin Hotărârea din 28 octombrie 2002, Tribunalul Galaţi a admis parţial recursul reclamantei şi a modificat hotărârea judecătoriei, reducând valoarea despăgubirii acordate cu titlu de prejudiciu moral la 60.000.000 lei, aproximativ 1.920 euro. Instanţa a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii. Instanţa a hotărât că reclamanta adusese o gravă atingere dreptului la respectarea reputaţiei judecătorului C.C.. mai ales în virtutea statutului său de magistrat. Considerând ca reclamanta recunoscuse şi regretase situaţia în cauză şi ţinând seama de resursele materiale limitate de care aceasta dispunea, instanţa a decis că se impunea o reducere a despăgubirii acordate pentru prejudiciul moral.

Aşa cum reiese din copia unei scrisori din 16 mai 2003 trimise de Judecătoria Constanţa Poliţiei Municipiului Constanţa, amenda penală de 6.000.000 lei a făcut obiectul unei graţieri prezidenţiale.

Reclamanta susţine că faptul că a fost condamnată penal şi civil, prin Hotărârea din 28 octombrie 2002 a Tribunalului Galaţi, a adus atingere dreptului sau la libertatea de exprimare garantat de art. 10 din Convenţie. Aceasta consideră că articolul în litigiu se baza pe informaţii factuale corecte şi necontestate şi că exprima opinia sa privind lipsa de imparţialitate a judecătorului C.C. în opinia sa. Termenul cel mai dur folosit în articol era „stupefiant”, expresie utilizată pentru a caracteriza hotărârea judecătorească pronunţată în cauza privind conflictul de muncă, obiectul articolului său de presă. Reclamanta afirmă că a prezentat cauza în mod corect, fără nicio intenţie calomnioasă, exclusiv în scopul de a informa publicul despre o problemă de ordin general, respectiv funcţionarea justiţiei. Pe lângă motivarea discutabilă a deciziilor interne, reclamanta susţine că la redactarea articolului s-a bazat pe existenţa comunicatului de presă al Curţii de Apel Constanţa, care menţiona o cercetare disciplinară având ca obiect activitatea profesională a judecătorului C.C.

Reclamanta consideră că sancţiunea şi înscrierea condamnării penale în cazierul judiciar erau disproporţionate în raport cu faptele imputate. În fine, reclamanta susţine că graţierea prezidenţială a avut caracter condiţionat, întrucât, conform dreptului intern, timp de 3 ani de la pronunţarea Hotărârii din 28 octombrie 2002, măsura putea fi revocată.

Curtea consideră că pronunţarea condamnării în litigiu se analizează ca o ingerinţă în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare de către reclamantă. O asemenea ingerinţă încalcă art. 10 din Convenţie, cu excepţia cazului în care este prevăzută de lege, urmăreşte unul sau mai multe dintre scopurile legitime prevăzute la art. 10 § 2 şi este „necesară într-o societate democratică”, pentru îndeplinirea acestora.

Curtea observă pentru început că părţile nu contestă faptul că respectiva condamnare a reclamantei era prevăzută de lege, în speţă de dispoziţiile relevante din Codul penal şi Codul civil, şi că urmărea un scop legitim, respectiv protecţia reputaţiei altei persoane, în sensul art. 10 §2 din Convenţie.

Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice, una dintre condiţiile primordiale ale evoluţiei sale şi ale dezvoltării fiecărei persoane. Sub rezerva art. 10 §2. aceasta este valabilă nu numai pentru „informaţiile” sau „ideile” acceptate ori considerate drept inofensive sau indiferente, ci şi pentru cele care lovesc, şochează sau neliniştesc: aceasta este dorinţa pluralismului, toleranţei şi mentalităţii deschise, fără de care nu există „societate democratică”. în forma consacrată la art. 10, aceasta este însoţită de excepţii care necesită totuşi o interpretare strictă, iar necesitatea de a o restrânge trebuie să fie stabilită în mod convingător.

În sensul art. 10 § 2 adjectivul „necesar” implică o „nevoie socială imperioasă”. Statele contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere pentru a hotărî cu privire la existenţa unei asemenea nevoi, însă aceasta este dublată de un control european asupra atât a legislaţiei, cât şi a deciziilor prin care este aplicată, chiar şi atunci când sunt emise de o jurisdicţie independentă. Prin urmare. Curtea are competenta de a se pronunţa în ultimă instanţă cu privire la aspectul dacă o restricţie este compatibilă cu libertatea de exprimare protejată de art. 10.

Curtea a subliniat în numeroase rânduri rolul esenţial pe care îl joacă presa într-o societate democratică: deşi presa nu trebuie să depăşească anumite limite, privind în special protecţia reputaţiei şi a drepturilor altora, cu toate acestea îi revine sarcina de a comunica, cu respectarea obligaţiilor şi responsabilităţilor sale, informaţii şi idei despre toate problemele de interes general, inclusiv cele care se referă la funcţionarea puterii judecătoreşti. Desigur, acţiunea instanţelor, care sunt garante ale justiţiei şi care au o misiune fundamentală într-un stat de drept, are nevoie de încrederea publicului. Astfel, este necesară protejarea acesteia împotriva atacurilor lipsite de temei, mai ales urmare a calităţii de magistrat a victimei. Referitor la magistraţi, Curtea reaminteşte că, deşi nu este adevărat că aceştia se expun în mod conştient unui control atent al faptelor şi gesturilor lor precum oamenii politici şi că ar trebui trataţi prin urmare la egalitate cu aceştia din urmă atunci când este vorba despre critici la adresa comportamentului lor, nu este mai puţin adevărat că limitele criticii admisibile sunt mai mari pentru funcţionari atunci când îşi exercită atribuţiile oficiale, precum în speţă, decât în cazul persoanelor fizice. Astfel, persoana în cauză, aparţinând „instituţiilor fundamentale ale statului”, putea face, în această calitate, obiectul unor critici personale în limite „acceptabile”, nu numai în mod teoretic şi general.

Curtea observă că analiza articolului în litigiu făcută de cele două instanţe se axează pe afirmaţii considerate calomnioase, fără ca acestea să fie totuşi repuse în contextul lor în cadrul raţionamentului. În absenţa unei analize critice şi circumstanţiale a articolului în litigiu, această metodă nu permite identificarea cu suficientă certitudine a motivelor care au condus la sancţiunea penală. Pe de altă parte, respingerea de către Tribunalul Galaţi a beneficiului bunei-credinţe pentru reclamantă, pe motiv că victima era un magistrat, constituie o abordare prea formală a interpretării articolului în cauză. Simpla menţiune a „atingerii [...] încrederii cetăţenilor în justiţie” nu este suficientă pentru a fundamenta condamnarea reclamantei pentru calomnie.

[...]

PENTRU ACESTE MOTIVE

În unanimitate

CURTEA

1. declară cererea admisibilă în ceea ce priveşte capetele de cerere întemeiate pe art. 10 şi art. 6 § 1 cu privire la imposibilitatea reclamantei de a face proba verităţii şi inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere;

2. hotărăşte că a fost încălcat art. 10 din Convenţie;

3. hotărăşte că nu este necesar să examineze capătul de cerere întemeiat pe art. 6 § 1 din Convenţie cu privire la imposibilitatea reclamantei de a face proba verităţii:

4. hotărăşte:

a) că statul pârât trebuie să îi plătească reclamantei, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii. în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda naţională a statului pârât la cursul de schimb aplicabil la data plăţii:

(i) 7.000 euro plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciu moral, sumă ce va fi plătită reclamantei;

(ii) 4.110 euro pentru cheltuielile de judecată efectuate pentru procedura din faţa Curţii, sumă ce se va plăti direct lui D.M.,. care a reprezentat-o pe reclamantă în calitate de avocat;

b) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu 3 puncte procentuale;

5. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Restituirea taxei de poluare. Decizia ICCJ.

Mon, 28 Nov 2011 10:32:13 +0100

O decizie recenta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie stabileste ca cei care au platit taxa de poluare pot solicita restituirea ei direct la organul fiscal care a instituit obligatia de plata. In cazul in care organul fiscal refuza sa ii restituie banii, contribuabilul se poate adresa instantei.

Potrivit deciziei ICCJ, instanta poate hotari restituirea taxei si fara ca reclamantul sa fi parcurs initial procedura de contestatie a deciziei de calcul emisa de organul fiscal.

Inainte ca ICCJ sa se pronunte, practica la nivelul instantelor era una neunitara. Pe de-o parte existau instante care considerau ca actiunea de restituire a taxei pe poluare este admisibila, fara a fi necesara contestarea a deciziei de plata a taxei de poluare emisa de organul fiscal. Insa, existau si instante care respingeau din start actiunile privind restituirea taxei pe poluare, argumentand ca o persoana nemultumita de modul de calcul sau de insasi aplicarea acestei taxe are obligatia de a formula, in prealabil, contestatie. Daca aceasta procedura nu era parcursa, cererea de restituire era considerata inadmisibila.

Tocmai din cauza acestor moduri diferite de a aplica legea, Procurorul General al Romaniei a formulat, in luna mai, un recurs in interesul legii prin care solicita ICCJ sa se ponunte in aceasta chestiune si sa decida care este, de fapt, aplicarea corecta a legii.

Ce prevedea recursul

Procurorul general constata ca, in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea actiunii de restituire a taxei de poluare in conditiile in care reclamantul nu a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevazuta de art. 7 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008. Acest articol statueaza ca stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de catre contribuabili se realizeaza de catre autoritatea fiscala competenta, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala.

Unele instante considerau ca actiunea de restituire a taxei pe poluare este admisibila, fara a fi necesara parcurgerea procedurii prealabile prevazute de art. 205 – 209 din Codul de procedura fiscala (procedura de contestatie).

In motivare s-a aratat ca textul art. 7 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 este doar o norma de trimitere, astfel ca nu se poate sustine ca in aplicarea acestei norme devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile.

Alte instante, dimpotriva au respins actiunile privind restituirea taxei pe poluare, retinand faptul ca persoana nemultumita de modul de calcul sau de insasi aplicarea acestei taxe are obligatia de a formula, in prealabil, contestatie, iar in lipsa dovezii exercitarii procedurii prealabile prevazute de actul normativ invocat, cererea de restituire este inadmisibila. Procurorul general considera ca aceasta interpretare este cea corecta.

In opinia procurorului general, daca s-ar admite altfel, ar insemna ca persoana care se pretinde vatamata, intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, sa ocoleasca procedura speciala de contestare a actului administrativ unilateral si sa supuna judecatii, in mod direct, legalitatea acestuia, in cadrul unei alte proceduri, decat cea prevazuta de legiuitor, ceea ce nu ar putea fi admis.

Astfel, din coroborarea prevederilor legale invocate, procurorul general considera ca este obligatorie parcurgerea procedurii administrative prealabile, anterior sesizarii instantei de judecata (art. 7 din Legea nr. 554/2004)

Asadar, in opinia procurorului general, aplicarea corecta a legii insemna ca, pentru restituirea taxei pe poluare, se impune intai contestarea deciziei prin care organul fiscal competent a procedat la calcularea acesteia.

Ce a decis ICCJ

Inalta Curte de Casatie si Justitie, insa, a respins punctul de vedere al pocurorului general. Inalta Curte a decis, in sedinta din 14 octombrie 2011, ca "procedura de contestare prevazuta de art.7 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205 - 218 din Codul de procedura fiscala nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare intemeiate pe dispozitiile art.117 alin.1 lit.d din acelasi cod". (Articolul 117 din Codul de procedura fiscala, mentionat de Inalta Curte, se refera la cum pot fi restituite anumite sume platite de contribuabil - n.red.)

Ce inseamna asta? Avocatul Felix Tudoriu a explicat pentru AvocatNet.ro " Curtea a interpretat dispozitiile legale in sensul ca in situatia in care un cetatean solicita restituirea taxei de poluare deja platite, acesta nu este tinut sa faca o contestatie impotriva documentul prin care i s-a stabilit obligatia de plata a acestei taxe si cuantumul ei, ci este suficient sa faca o cerere de restituire a acestor sume (desigur insotita de dovezile necesare), iar daca raspunsul este negativ se poate adresa instantei".

Cum te ajuta aceasta decizie a ICCJ?

La inceputul lunii aprilie a acestui an, Curtea de Justitie a UE a decis ca taxa de prima inmatriculare incalca legislatia Uniunii Europene intrucat produce un dezavantaj la vanzarea masinilor second-hand din alte state pe teritoriul Romaniei.

Ministrul mediului, Laszlo Borbely, a precizat ca hotararea Curtii Europene de Justitie se refera la discriminarea indirecta pe care a creat-o prima varianta a OUG nr. 50/2008, in conditiile in care masinile inmatriculate inainte de 1 ianuarie 2007 nu plateau taxa de poluare, ci numai masinile aduse din strainatate.

Asadar, cei care au platit taxa de prima inmatriculare, conform primei variante a OUG nr. 50/2008, au dreptul sa isi primeasca banii inapoi.

Insa, potrivit Procurorului General al Romaniei, inainte de a putea merge in instanta, reclamantii ar fi trebuit sa conteste actul administrativ fiscal prin care se impunea plata taxei auto. Ori, potrivit prevederilor din Codul de procedura fiscala, contestatia se poate depune in 30 zile de la comunicarea deciziei Fiscului.

Daca ICCJ ar fi fost de acord cu opinia Procurorului, ar fi insemnat ca cererile depuse de contribuabilii care au platit taxa de poluare conform cu prima varianta a OUG 50/2008 (declarata contrara legislatiei comunitare) erau din start supuse esecului pentru ca acesti reclamanti nu mai aveau cum sa conteste un act administrativ comunicat de Fisc in 2008 (contestatia se face in 30 de zile, dupa cum precizeaza Codul de procedura fiscala). Asadar, cererile acestor oameni nu putea fi nici macar admise in instanta.

Totusi, ICCJ a respins opinia Procurorului si a stabilit ca pentru restituirea banilor din taxa auto nu este nevoie ca reclamantul sa fi facut contestatie la decizia comunicata de Fisc. Ceea ce inseamna ca cererile de restituire a taxei de poluare pot fi admise in instanta fara dovada ca s-a parcurs si procedura contestatiei, urmand ca instanta sa stabileasca daca acel contribuabil isi va primi sau nu banii inapoi.

Cum iti recuperezi banii din taxa auto

AvocatNet.ro a explicat intr-un articol din luna iunie care sunt pasii pe care trebuie sa ii parcurgeti ca sa va recuperati banii din taxa auto, daca faceti parte dintre cei care au platit taxa de prima inmatriculare conform primei variante a OUG nr. 50/2008 (varianta care a fost declarata contrara dreptului comunitar). Astfel, primul pas pe care trebuie sa il faceti este sa solicitati la Directia Generala de Finante Publice Judetene restituirea taxei de poluare pe care ati achitat-o, motivand ca taxa este contrara dreptului comunitar.

Avocatul Felix Tudoriu a explicat pentru AvocatNet.ro ca “cererea se face conform regulei generale din art 117 Codul de procedura fiscala care reglementeaza posibilitatea restituirii taxelor si impozitelor, deoarece autoritatile romane, cel putin pana in prezent, nu au emis vreo norma care sa prevada procedurile administrative de solutionare a acestei situatii speciale”.

Documentele care trebuie anexate cererii de restituire sunt, potrivit avocatului:

cartea de identitate a vehiculului,
certificatul de inmatriculare al acestuia,
documentul doveditor al platii taxei.

Totusi, avand in vedere ca nu exista norme speciale pentru aceasta situatie, Felix Tudoriu avertizeaza ca este posibil ca autoritatile sesizate cu astfel de cereri sa creeze practici neunitare sau sa ceara si alte acte decat cele descrise mai sus.

Avocatul a precizat ca Directia Generala de Finante Publice trebuie sa raspunda in 45 de zile la solicitarea de restituire a taxei.

“Exista multe opinii care au indicat un termen de 30 de zile, insa cred ca au neglijat ca in Codul de procedura fiscala exista un termen special care deroga de la termenul general de 30 de zile impus de obicei autoritatilor publice pentru a raspunde”, a mai precizat Felix Tudoriu.

In cazul in care raspunsul organului fiscal este unul negativ, trebuie sa va adresati instantei cu o cerere de chemare in judecata a Directiei de Finante Publice. Cererea se depune la Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului in raza caruia aveti domiciliul si trebuie insotita de dovada cererii pe care ati facut-o la organul fiscal, precum si de raspunsul primit de la acesta.

“Termenul pentru a actiona in justitie este de 6 luni de la data raspunsului negativ sau de la data expirarii termenului in care autoritatea publica trebuia sa raspunda”, a subliniat avocatul contactat de AvocatNet.ro.

Potrivit avocatului Felix Tudoriu, singurele costuri pe care trebuie sa le suportati sunt taxa judiciara si timbrul judiciar deoarece in fata autoritatilor fiscale procedura este gratuita.

Astfel, taxa judiciara este de 4 lei plus 10% din suma solicitata, dar nu mai mult de 39 lei. La aceasta se adauga timbrul judiciar a carui valoare poate varia in functie de suma solicitata, dar nu poate fi mai mare de 5,30 lei.

Procedura nu difera prea mult daca autoturismul este achizitionat in leasing. Singura diferenta este ca, pentru a face toate demersurile necesare, aveti nevoie de o imputernicire notariala de la compania de leasing, care, in acte, este proprietarul de drept al masinii, in timp ce dumneavoastra sunteti doar beneficiarul contractului de leasing si utilizatorul autoturismului.

Avocatul Felix Tudoriu a explicat ca ar trebui sa faceti o cerere la compania de leasing prin care sa solicitati sa va acorde imputernicirea pentru a putea incepe procedurile de recuperare a taxei auto, considerata contrara legislatiei UE de magistratii europeni. De asemenea, avocatul mai mentioneaza ca ar trebui sa solicitati si ca sumele pe care le-ati putea obtine ca restituire de taxa sa fie recunoscute ca apartinand beneficiarului contractului de leasing, adica dumneavoastra.

“Important este ca sa existe colaborare cu finantatorul care sa acorde imputernicire notariala necesara beneficiarului pentru a face toate demersurile, beneficiarul fiind in fapt platitorul efectiv al acestei taxe”, a subliniat pentru AvocatNet.ro, Felix Tudoriu.

Totusi, avocatul atrage atentia ca unele companii finantatoare au acordat diverse promotii clientilor lor, printre care si aceea ca nu au mai cerut taxa de poluare de la beneficiarul contractului de leasing, platind din bani proprii aceasta taxa.

“In acest caz desigur nu se mai pune problema ca aceasta taxa sa fie restituita beneficiarului de leasing”, explica Felix Tudoriu

Dupa ce ati obtinut imputernicirea notariala de la compania de leasing, procedura prin care va puteti recupera taxa auto este cea descrisa mai sus.

sursa www.avocatnet.ro

Legea care interzice cămătăria a fost publicată in Monitorul Oficial.

Thu, 24 Nov 2011 09:46:42 +0100

Persoanele care dau imprumuturi cu camata vor fi pedepsite cu inchisoarea, potrivit unui act normativ publicat in Monitorul Oficial care interzice camataria si care va intra in vigoare incepand de vineri 25.11.2011.

Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activitații de camatarie a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 827, din 22 noiembrie 2011, urmand ca prevederile sale sa se aplice incepand de vineri, 25 noiembrie.

Actul normativ defineste camata ca dobanda pe care o ia camatarul pentru sumele date cu împrumut, camatar fiind persoana fizica care da imprumuturi banesti in schimbul unei camete.

Potrivit legii publicate in Monitorul Oficial, “darea de bani cu dobanda, ca indeletnicire, de catre o persoana neautorizata, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani”.

De asemenea, se prevede confiscarea sumelor de bani obtinute prin savarsirea infractiunii de camata.

Totusi, reglementarile adoptate de deputati se vor aplica doar pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, avand in vedere ca acest noul Cod penal include aceleasi sanctiuni pentru infractiunea de camatarie.

sursa www.avocatnet.ro

Noul Cod Civil. Aspecte: Transmiterea moștenirii și nedemnitatea succesorală.

Fri, 07 Oct 2011 15:13:57 +0100

Transmisiunea moştenirii este reglementată în Noul Codul civil la art. 1100-1134. Cel chemat la moştenire în temeiul legii sau al voinţei defunctului poate accepta moştenirea sau poate renunţa la ea, într-un anumit termen, denumit de legiuitor termen de opţiune succesorală.

Termenul de opţiune succesorală este de un an de la deschiderea moştenirii.

În anumite situaţii expres reglementate de Cod, termenul de un an curge:

a.         de la data naşterii celui chemat la moştenire, dacă naşterea s-a produs după deschiderea moştenirii;

b.        de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, cu excepţia cazului în care succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată;
c.         de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii;
d.        de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.

Moştenitorii celui care a decedat fără să-şi fi exercitat dreptul de opţiune succesorală îl exercită separat, fiecare pentru partea sa, în termenul aplicabil dreptului de opţiune privind moştenirea autorului lor.

Acceptarea moştenirii

Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine. Creditorii succesibilului pot accepta moştenirea, pe cale oblică, în limita îndestulării creanţei lor.

Acceptarea poate fi:

- expresă, prin înscris autentic sau sub semnătură privată;

- tacită, când succesibilul face un act sau un fapt pe care nu ar putea să-l facă decât în calitate de moştenitor (acte de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire);

Acceptarea moştenirii operează sub beneficiu de inventar, ceea ce presupune că nu se va face o confuziune de patrimonii între cel al persoanei decedate şi cel al succesorului său, moştenitorii legali şi cei testamentari răspunzând pentru datoriile şi sarcinile succesiunii doar cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia.

Succesibilii, creditorii moştenirii şi orice persoană interesată pot solicita notarului competent să dispună efectuarea unui inventar al bunurilor din patrimoniul succesoral, întocmindu-se un proces-verbal de inventariere; ca excepţie de la caracterul voluntar al actului de opţiune, succesibilul care, cu rea-credinţă, a ascuns sau a sustras bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donaţie supusă raportului sau reducţiunii este considerat că a acceptat moştenirea, chiar dacă anterior renunţase la ea.

Renunţarea la moştenire

Renunţarea la moştenire nu se presupune, ci trebuie făcută în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, cu excepţia cazului în care, îndeplinind condiţiile prevăzute de lege pentru a putea moşteni, succesibilul nu acceptă moştenirea în termenul de un an, respectiv în termenul mai scurt stabilit de instanţă, deşi cunoştea deschiderea moştenirii ca urmare a citării sale de către notarul public.

Renunţătorul poate revoca renunţarea în tot cursul termenului de opţiune, cu condiţia ca moştenirea să nu fi fost deja acceptată de alţi succesibili care au vocaţie la partea ce i-ar reveni.

Sezina

Sezina conferă moştenitorilor sezinari – soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi – pe lângă stăpânirea de fapt asupra patrimoniului succesoral şi dreptul de a administra acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului.

Moştenitorii nesezinari dobândesc sezina prin eliberarea certificatului de moştenitor.

Legatarii universali şi legatarii cu titlu universal dobândesc sezina fie de fapt, prin solicitarea adresată celor care au intrat în stăpânirea moştenirii, fie prin eliberarea certificatului de moştenitor.

Petiţia de ereditate

Petiţia de ereditate reprezintă acţiunea prin care moştenitorul cu vocaţie universală sau cu titlu universal solicită recunoaşterea calităţii sale de moştenitor şi obligarea la restituirea bunurilor succesorale a persoanei care, pretinzându-se de asemenea moştenitor, deţine aceste bunuri sau unele dintre ele în această calitate.

Deţinătorul fără titlu al bunurilor succesorale este obligat la restituire, fiind aplicabile prevederile vizând restituirea prestaţiilor (art. 1635-1649); actele de conservare şi actele de administrare, în măsura în care profită moştenitorului, sunt valabile; actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate între deţinătorul fără titlu al bunurilor succesorale şi terţii dobânditori de bună-credinţă se menţin, fiind aplicabile regulile din materia cărţii funciare.

Certificatul de moştenitor
Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
Certificatul se eliberează de către notarul public şi cuprinde constatări referitoare la patrimoniul succesoral, numărul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din acest patrimoniu, precum şi alte menţiuni prevăzute de lege. Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin eliberarea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti constatarea sau, după caz, declararea nulităţii acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Nedemnitatea succesorală
Instituţie nedemnităţii succesorale este regăsită şi în Codul civil vechi, reglementată în Noul Codul civil la art. 958-961, existând multe elemente de noutate, nedemnitatea succesorală este o sancţiune civilă care constă în înlăturarea nedemnului atât de la moştenirea legală, cât şi de la cea testamentară.

Nedemnitatea de drept

Este de drept nedemnă de a moşteni:

- persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;

- persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.

Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea.

Nedemnitatea judiciară

Poate fi declarată nedemnă de a moşteni:

- persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;

- persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;

- persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.

Orice succesibil poate cere instanţei judecătoreşti să declare nedemnitatea în termen de un an de la data deschiderii moştenirii, sub sancţiunea decăderii.

Efectele nedemnităţii

- nedemnul este înlăturat atât de la moştenirea legală, cât şi de la cea testamentară;

- posesia exercitată de nedemn asupra bunurilor moştenirii este considerată posesie de rea-credinţă;

- actele de conservare, precum şi actele de administrare, în măsura în care profită moştenitorilor, încheiate între nedemn şi terţi, sunt valabile;

- se menţin actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate între nedemn şi terţii dobânditori de bună-credinţă, regulile din materia cărţii funciare fiind însă aplicabile;

- venirea la succesiune a reprezentanţilor este posibilă dacă persoana reprezentată este nedemnă, chiar dacă nedemnul se află în viaţă la data deschiderii moştenirii şi chiar dacă renunţă la moştenire;

- reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit.

Înlăturarea efectelor nedemnităţii

- efectele nedemnităţii de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de către cel care lasă moştenirea;

- efectele nedemnităţii nu pot fi înlăturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenită după condamnare, graţiere sau prin prescripţia executării pedepsei penale.

Sursa: CSM

Divorțul - Schimbări aduse de Noul Cod Civil.

Tue, 20 Sep 2011 08:36:12 +0100

- institutie care era reglementata de Codul Familiei, iar in Noul Cod Civil textele se regasesc in articolele 373 - 403), cu unele imbunatatiri;
- divortul inseamna desfacerea casatoriei;

Motivele de divort (art. 373 Cod civil)

Divortul poate avea loc:
a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti, ori la cererea unuia dintre soti care e acceptata de celalalt;
b) atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila; instanta stabileste culpa unuia dintre soti in destramarea casatoriei sau culpa comuna a sotilor, chiar daca numai unul dintre ei a facut cerere de divort.
c) la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani; divortul se poate pronunta chiar din culpa exclusiva a sotului reclamant, cu exceptia situatiei in care paratul se declara de acord cu divortul, cand acesta se va pronunta fara a se mentiona culpa sotilor.
d) la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei, caz in care desfacerea casatoriei se pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor.

Proceduri de divort:
1. pe cale administrativa poate fi solutionat divortul prin acord, indiferent de durata casatoriei, daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
- sotii isi exprima liber si neviciat consimtamantul, in fata ofiterului de stare civila de la locul casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor,
- nici unul dintre ei nu este pus sub interdictie judecatoreasca
- nu au copii minori nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati.

Cererea de divort se depune de catre soti impreuna, iar dupa un termen de gandire de 30 de zile de la inregistrarea cererii, sotii se prezinta personal si, daca ambii staruie sa divorteze, ofiterul de stare civila, dupa ce verifica valabilitatea consimtamantului, elibereaza certificatul de divort fara vreo mentiune cu privire la culpa sotilor.

2. prin procedura notariala pot fi solutionate:
- divortul prin acord al sotilor care nu au copii minori,
- divortul sotilor care au copii minori nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati, daca sotii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la:
* numele de familie pe care sa il poarte dupa divort,
* exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti,
* stabilirea locuintei copiilor dupa divort,
* modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si fiecare dintre copii,
* stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.

Competent este notarul de la locul casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor. Si in acest caz niciunul dintre soti nu trebuie sa fie pus sub interdictie, iar consimtamantul trebuie sa fie liber si neviciat. Cererea de divort se depune de catre soti impreuna, dar poate fi depusa si prin mandatar cu procura autentica. Dupa un termen de gandire de 30 de zile, sotii se prezinta personal, si, daca staruie sa divorteze, notarul public, dupa ce verifica valabilitatea consimtamantului, elibereaza certificatul de divort fara vreo mentiune cu privire la culpa sotilor.

3. pe cale judiciara pot fi solutionate cererile de divort pentru oricare dintre motivele aratate, daca sotii se adreseaza direct instantei de judecata sau daca divortul administrativ sau notarial a fost respins. Competenta este instanta de tutela, iar pana la infiintarea sa, competenta apartine judecatoriei;


Efectele divortului in raporturile dintre soti:

Data desfacerii casatoriei:
- Casatoria este desfacuta din ziua in care hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas definitiva.
- Prin exceptie, daca reclamantul decedeaza in timpul procesului si actiunea de divort este continuata de mostenitorii sotului reclamant, casatoria se socoteste desfacuta la data decesului.
- In cazul divortului administrativ sau notarial, casatoria este desfacuta pe data eliberarii certificatului de divort.

Numele de familie dupa casatorie

- La desfacerea casatoriei prin divort, sotii pot conveni sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei.
- Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soti sau de interesul superior al copilului, instanta poate sa incuviinteze ca sotii sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei, chiar in lipsa unei intelegeri intre ei.
- Daca nu a intervenit o intelegere sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti poarta numele dinaintea casatoriei.

Efecte cu privire la regimul matrimonial

- In cazul divortului, regimul matrimonial inceteaza intre soti la data introducerii cererii de divort.
- Oricare dintre soti sau amandoi, impreuna, in cazul divortului prin acordul lor, pot cere instantei de divort sa constate ca regimul matrimonial a incetat de la data separatiei in fapt.
- Actele de instrainare sau de grevare, precum si actele din care se nasc obligatii in sarcina comunitatii, incheiate de unul dintre soti dupa data introducerii cererii de divort pot fi anulate daca au fost facute in frauda celuilalt sot.

Despagubiri, prestatii compensatorii, obligatii de intretinere intre fostii soti

- despagubiri: sotul nevinovat, care sufera un prejudiciu prin desfacerea casatoriei, poate cere sotului vinovat sa il despagubeasca. Instanta de tutela solutioneaza cererea prin hotararea de divort. Despagubirile pot fi cerute distinct de dreptul la prestatia compensatorie.
- obligatia de intretinere intre soti inceteaza prin desfacerea casatoriei. Sotul divortat are dreptul la intretinere, daca se afla in nevoie din pricina unei incapacitati de munca survenite inainte de casatorie ori in timpul casatoriei. Aceeasi obligatie intervine si atunci cand incapacitatea se iveste in decurs de un an de la desfacerea casatoriei, insa numai daca incapacitatea este cauzata de o imprejurare in legatura cu casatoria.
- prestatia compensatorie: in cazul in care casatoria a durat cel putin 20 de ani, iar divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului parat, sotul reclamant poate beneficia de o prestatie care sa compenseze, atat cat este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina in conditiile de viata ale celui care o solicita. Sotul care solicita prestatia compensatorie nu poate cere de la fostul sau sot si pensie de intretinere. Prestatia compensatorie nu se poate solicita decat odata cu desfacerea casatoriei. Prestatia compensatorie poate fi stabilita in bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori in natura, sub forma uzufructului (beneficiului adus de folosirea unui bun) asupra unor bunuri mobile sau imobile care apartin debitorului.

Modificari ale Codului fiscal si Codului de procedura fiscala

Fri, 02 Sep 2011 17:04:10 +0100

Guvernul a aprobat astăzi, două ordonanţe care modifică şi completează Codul Fiscal şi Codul de procedură fiscală şi a reglementat unele măsuri financiar-fiscale, a anunţat premierul Emil Boc la finalul şedinţei Executivului de astăzi.
Primul-ministru a prezentat unele modificări care vin în sprijinul mediului de afaceri, al agenţilor economici aflaţi în dificultate din cauza crizei economice:
1. Acordarea dreptului de depunere trimestrială a Declaraţiei 112 (Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate) pentru micii contribuabili, faţă de actuala reglementare care prevede obligaţia depunerii lunare a acestei declaraţii. Condiţiile care trebuie îndeplinite de contribuabili pentru a beneficia de această facilitate sunt:
- asociaţiile, fundaţiile şi microîntreprinderile trebuie să fi avut în anul anterior un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv;
- societăţile comerciale trebuie să fi avut în anul anterior un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv şi venituri totale anuale mai mici de 100.000 euro;
- de această prevedere urmează să beneficieze cca. 237.000 angajatori, persoane fizice şi juridice, reprezentând 54,7% din totalul celor care depun Declaraţia 112.
„Aproximativ 54% din totalul firmelor din România vor beneficia de această facilitate în sensul uşurării mecanismului birocratic în relaţia cu statul. Înseamnă economie de timp şi bani din partea acestor firme în raport cu declaraţiile pe care trebuie să le depună potrivit legii”, a apreciat premierul Emil Boc.
2. Reglementarea unui regim juridic special al penalităţilor de întârziere aferente creanţelor fiscale principale eşalonate la plată. Conform acestui regim, pe perioada de eşalonare a obligaţiilor fiscale principale şi a eventualelor dobânzi aferente acestora, penalităţile urmează a fi amânate la plată în vederea anulării, dacă eşalonarea la plată se finalizează. În acest regim se include şi un procent de 50% din majorările de întârziere corespunzător componentei de penalitate din conţinutul majorării de întârziere. Încurajarea plăţii voluntare a obligaţiilor fiscale restante (la 31.08.2012) prin:
- anularea penalităţilor de întârziere aferente acestora cu condiţia plăţii voluntare a principalului şi dobânzilor până la 31.12.2011;
- reducerea cu 50% a penalităţilor în cazul plăţii principalului şi dobânzii aferente până la 30.06.2012.
Primul-ministru Emil Boc a dat următorul exemplu: „dacă o firmă astăzi are o datorie de 100 de lei şi este compusă din 70 de lei principalul plus dobânda şi 30 de lei penalităţi, iar această firmă până în 31 decembrie îşi plăteşte principalul plus dobânda, adică 70 de lei, este scutită de plata penalităţii de 30 de lei. Dacă aceeaşi firmă plăteşte principalul şi dobânda 70 de lei până în 30 iunie 2012, va fi scutită de jumătate din cât trebuie să plătească ca şi penalizare, adică în exemplul nostru 30/2 va însemna 15 lei”.
3. Modificarea ordinii de stingere a obligaţiilor fiscale în sensul stingerii cu prioritate a tuturor obligaţiilor principale în ordinea vechimii acestora şi apoi a accesoriilor în ordinea vechimii acestora, pentru a se evita acumularea de noi accesorii în sarcina contribuabilului.
Premierul Emil Boc a explicat că această decizie a fost luată pentru că „foarte multe firme - odată ce au o datorie - nu mai reuşesc să iasă din spirala penalităţilor, dobânzilor şi datoriilor faţă de stat; când merg să-şi plătească datoriile din trecut plătesc, în esenţă, în ordine istorică şi nu plătesc principalul în primul rând şi în continuare se acumulează penalităţi de întârziere la datoria principală pe care o au.”
4. Reglementarea posibilităţii organului fiscal de a înscrie în certificatul de atestare fiscală şi a sumelor certe, lichide şi exigibile pe care contribuabilul le are de încasat de la entităţile care realizează achiziţiile publice.
Măsura a fost luată în vederea facilitării participării la licitaţii a acelor firme care au datorii la bugetul de stat, dar în acelaşi timp au de recuperat alte sume de la stat. “Prin simplul fapt că aceste firme figurează cu datorii la bugetul de stat, nu pot participa la licitaţii, deşi au de primit de la stat poate aceeaşi sumă sau chiar o sumă mai mare. Şi atunci am fixat în Codul Fiscal şi în Codul de Procedură Fiscală faptul că certificatul de atestare fiscală trebuie acum să aibă două componente: pe de-o parte să spună că firma respectivă are 100 de lei datorii la stat, la bugetul de stat, dar - pe de altă parte - firma respectivă are de primit de la stat 100 de lei. Deci cu alte cuvinte această firmă nu are datorii, în consecinţă va putea să participe în viitor la licitaţie”, a apreciat Şeful Executivului.
Menţinerea, începând cu anul 2012, a sistemului actual de impozitare a clădirilor şi mijloacelor de transport.
Premierul Emil Boc a declarat că se menţine “acelaşi regim de impozitare, aşa cum a fost în 2011, cu precizarea că în lege, la Parlament, se stabilise că numai pentru anul 2011 să se plătească în acest mod.”
Stabilirea datei de 25 a fiecărei luni ca dată unică de depunere a tuturor declaraţiilor fiscale şi achitarea obligaţiilor fiscale de către către contribuabili, persoane fizice şi juridice, către bugetul de stat şi bugetul de asigurări sociale.
Ministrul Finanţelor Publice, Gheorghe Ialomiţianu, a precizat că “aveam pentru anumite impozite date diferite pentru declarare, de exemplu, pentru definitivarea impozitului pe venit, ziua de 15, mai aveam şi pentru declaraţia recapitulativă care cuprinde operaţiuni intracomunitare posibilitatea de a o depune până la data de 15 a fiecărei luni. Vrem ca fiecare contribuabil să ştie că dacă are de declarat şi plătit impozite şi taxe, să poată să facă acest lucru până în data de 25 a fiecărei luni”.
Majorarea cu 5% a impozitului pentru clădirile destinate activităţilor turistice, dar care sunt menţinute închise.
Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea a anunţat faptul că, prin Codul Fiscal au fost luate măsuri cu impact asupra turismului: “o modificare este creşterea impozitului cu 5% pentru cei care sunt proprietari sau administratori de clădiri cu destinaţie turistică şi care nu au în circuitul turistic aceste clădiri”.
Elena Udrea a mai prezentat o altă modificare: reducerea impozitului la jumătate pentru hotelierii care ţin deschise hotelurile minim şase luni pe an, scopul modificării fiind acela de a mări perioada sezonului estival.

Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

Firmele inactive vor fi incluse intr-un registru public, afisat pe site-ul ANAF

Thu, 25 Aug 2011 07:08:48 +0100

Finantele propun ca firmele inactive sa fie cuprinse intr-un registru public, aflat pe portalul ANAF. Inscrierea in registru se va face dupa 3 zile de la declararea starii de inactivitate a contribuabilului de catre organele fiscale.

Cand te poate declara Fiscul inactiv?

Contribuabilii sunt declarati inactivi de catre Fisc in urmatoarele situatii:
a) nu isi indeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligatie declarativa prevazuta de lege;
b) se sustrag de la efectuarea inspectiei fiscale, prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;
c) organele fiscale au constatat ca nu functioneaza la domiciliul fiscal declarat, in acest caz trebuie sa se efectueze o cercetare la fata locului de catre organele de control operativ si inopinat din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Declararea contribuabililor inactivi, precum si reactivarea acestora, se face de catre organul fiscal, prin decizie care se comunica contribuabilului.

Contribuabilii declarati inactivi se reactiveaza daca indeplinesc, cumulativ, urmatoarele conditii:
a) isi indeplinesc toate obligatiile declarative prevazute de lege;
b) isi indeplinesc toate obligatiile de plata;
c) organele fiscale au constatat ca functioneaza la domiciliul fiscal declarat.

Conditia prevazuta la lit. a) se considera indeplinita si in cazul in care obligatiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de catre organele fiscale.

Contribuabilii pentru care s-a deschis procedura insolventei in forma simplificata, contribuabilii care au intrat in faliment sau contribuabilii pentru care s-a pronuntat sau a fost adoptata o hotarare de dizolvare, se reactiveaza de organul fiscal la cererea contribuabilului, dupa indeplinirea obligatiilor declarative.

Ori de cate ori se constata ca un contribuabil a fost declarat inactiv din eroare, organul fiscal emitent anuleaza decizia de declarare a contribuabilului ca inactiv, cu efect pentru viitor si pentru trecut.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala organizeaza evidenta contribuabililor declarati inactivi/reactivati in cadrul Registrului contribuabililor inactivi/reactivati care contine:
a) datele de identificare a contribuabilului;
b) data declararii ca inactiv a contribuabilului;
c) data reactivarii;
d) denumirea organului fiscal care a emis decizia de declarare in inactivitate/reactivare;
e) alte mentiuni.

Registrul contribuabililor inactivi/reactivati este public si se afiseaza pe site-ul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Inscrierea in registru se face de catre organul fiscal emitent, dupa comunicarea deciziei de declarare in inactivitate/reactivare, in termen de cel mult 3 zile de la data comunicarii.

Decizia de declarare in inactivitate/reactivare produce efecte fata de terti de la data inscrierii in registru.

Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_25763/Firmele-inactive-vor-fi-incluse-intr-un-registru-public-afisat-pe-site-ul-ANAF.html#ixzz1W1QE1l3H