Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat asupra cauzei Vili Rupea (nr. 2) impotriva Romaniei si a constatat violarea dreptului de a nu fi suspus torturii, tratamentelor inumane sau degradante (art. 3 din Conventia europeana), precum si a dreptului la un recurs efectiv (art. 13).

Reclamantul a fost sustinut in demersurile sale in fata Curtii Europene de APADOR-CH, prin avocatii cu care colaboreaza.

Reclamantul s-a plans ca, in anul 2000, in timp ce era cercetat penal pentru comiterea infractiunii de ultraj, a fost batut de catre agentii statului, ca plangerile sale privind tratamentul la care a fost supus nu au fost investigate corespunzator de catre autoritati si ca nu a beneficiat de un recurs eficient cu privire la aceste incalcari ale Conventiei europene a drepturilor omului. Mai mult, a fost incalcat si dreptul sau la un proces echitabil, in special cel de a beneficia de asistenta juridica in timpul procedurilor penale instituite impotriva sa si care au condus la condamnarea la o pedeapsa cu inchisoarea de 6 luni.

Curtea Europeana a apreciat ca reclamantul nu a facut ”dincolo de orice indoiala” dovada faptului ca a fost batut de agentii statului, ceea ce a dus la constatarea neviolarii art. 3 sub aspect material. Cu toate acestea, Curtea a decis ca reclamantul a formulat acuzatii credibile cu privire la relele tratamente la care a fost suspus, ceea ce impunea autoritatilor statului sa procedeze la investigatii amanuntite, apte sa duca la identificarea si tragerea la raspundere a celor vinovati. Lipsa acestora a dus la constatarea incalcarii art. 3 din Conventia europeana, sub aspect procedural. De asemenea, reclamantul nu a avut la dispozitie un remediu intern eficient cu privire la acest aspect, ceea ce constituie o incalcare a art. 13 din Conventie.

In privinta incalcarii dreptului la aparare in cursul procedurilor penale, Curtea a decis, cu patru voturi la trei, ca nu a avut loc o incalcare a Conventiei europene. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, Curtea a apreciat ca, desi reclamantului i s-a luat o declaratie in lipsa unui aparator, aceasta nu a stat la baza condamnarii sale. In opinia separata semnata de trei dintre judecatorii Curtii, acestia au contrazis opinia majoritatii, apreciind ca desemnarea a cel putin trei avocati din oficiu diferiti in faza cercetarilor penale, in aceeasi zi in care s-au desfasurat actele de procedura la care l-au asistat pe reclamant, ridica serioase semne de intrebare cu privire la apararea efectiva de care a beneficiat. Aceste deficiente ale sistemului de asistenta judiciara penala din oficiu au reprezentat in consecinta o incalcare a art. 6 §1 si 6 §3 c) din Conventie.

Sursa: APADOR-CH